Invitații Curcubeu

Femeia sau bărbatul, cine este trecut primul pe invitații?

Femeia sau bărbatul, cine este trecut primul pe invitații?

Click aici să vezi modelele noastre de invitații de nuntă.

Să recapitulăm...

Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, acum cincizeci de ani, de exemplu, această întrebare chiar nu își avea locul. Nu era necesară deoarece nici nu se punea problema să fie altcineva primul decât bărbatul.

Cumva, totul avea și un curs natural. De cele mai multe ori, nunta era organizată de socri, mai cu seamă de socrii mari. De aici și lipsa pretențiilor din partea miresei sau a familiei ei să fie prima trecută în aceste mici detalii precum invitațiile de nuntă. Bineînțeles, nici nu erau chiar atât de des întâlnite acest mod de a invita oamenii la nuntă, cel mai la îndemână fiind viul grai. Practic, mergeau la toți oamenii pe care și-i doreau invitați și le povesteau personal ceea ce o invitație ne scutește astăzi să detaliem (dată, oră, etc.). Astfel modalitatea aceasta de a invita oamenii la nuntă scuteau și conflictele create de orgoliul numelui. 

Unde mai pui că în perioadele din trecut, femeia nici nu îndrăznea să se viseze pe aceeași treaptă cu bărbatul. Fiecare își știa rolul în societate, astfel că bărbatul era cel care întreținea familia, era stâlpul casei și om de bază în societate, în timp ce femeia era în spatele lui, asigurându-se că bărbatul are cămașa călcată în timp ce salvează lumea. 


Să revenim în vremurile nostre...

Bine că acele vremuri au trecut fiindcă la temperamentul meu, aș fi avut mari probleme cu cei care țineau la aceste aspecte de separare a sexelor.

În zilele noastre, fiecare viitoare familie decide cum să formuleze textul invitației și știu deja din capul locului cine își dorește să fie trecut primul, deși poate nu o vociferează, din teama de a nu răni partenerul. În cazurile triste, nu există un dialog pe acest subiect, ci direct o impunere, ceea ce dpdv al unui creator de invitații, este toxic. De ce? Pentru că…

 

eram într-o sâmbătă dimineață și primesc un apel pe telefon.

-Bună, Ana! Sunt Xulescu, viitorul soț al Xuleascăi. Ai ținut legătura cu ea pentru invitații. Te rog să mă scuzi că a trebuit să mă bag și eu, însă a intervenit o problemă legată de invitații.

M-am speriat. Invitațiile erau printate și nu erau deloc puține. Credeam că au descoperit vreo greșeală de ortografie sau poate au greșit ei vreun detaliu.

-Avem cum să mai schimbăm ordinea numelor? Avem mari discuții cu soacra mare. Este foarte supărată pentru că este trecută iubita mea prima. Pentru noi nu este deloc important, sincer nici nu ne-am gândit. Am luat un model de text de pe internet, am completat cu detaliile noastre și am păstrat ordinea cum este acolo. Nu ne-am gândit că un detaliu atât de minuscul poate crea o întreagă ceartă. Nouă nu ne place cearta, de aceea suntem dispuși să le refacem, numai să știm că e toată lumea în regulă.

Evident, nu mi-a picat bine deloc. Nu pentru că erau gata invitațiile, cât pentru situație în sine. Mi s-a urcat sângele în cap pentru că am realizat cât de superficiale pot fi unele persoane, în cazul de față soacra mare, încât să strice bucuria pregătirilor de nuntă. Și nu, nu plăteau ei nunta. Mirii au realizat totul din banii lor, deci nici măcar nu putea fi vorba despre un șantaj „bănesc”, ca să-i zic așa. 

-Îmi pare rău, dar invitațiile sunt gata. Eu una nu aș vrea să vă iau banii din nou pentru reprintare, nu e deloc corect ce se întâmplă față de voi. Sunteți loviți din două părți: una că trebuie să mai scoateți bani din buzunar pentru acele multe invitații, căci dacă erau 50-100 bucăți, era realizabil, dar sunt multe. Și lovitura a doua este din partea celor dragi vouă care s-au împiedicat de acest mic detaliu și au ales să vă împovăreze cu un conflict care chiar nu era necesar în prag de nuntă.

-Crezi că ar trebui să le lăsăm așa? 

-Bineînțeles! Din ce povestești, se simte ca și cum tu consideri o greșeală faptul că iubita ta este trecută prima. Dar nu este deloc. Este un semn de respect față de ea. 

-Păi…da, nu e greșit? Din exprimările mamei noi așa am înțeles. Am înțeles că pe invitații este trecut primul bărbatul, apoi femeia. Altă variantă ar fi greșită.

-Nu, în niciun caz. Hai să facem un exercițiu: ea va lua numele tău de familie?

-Da.

-Să zicem că vă veți numi „Popescu”. Când vă veți prezenta ca familie cum vei spune?

-…Xuleasca și Xulescu Popescu?

-Exact! Acum înțelegi de ce e chiar mai logic pe invitații să fie trecută prima viitoarea doamnă și apoi domnul? Nu că ar fi fost greșit să fii tu primul, dar nu este deloc greșit cum ați procedat voi. Și acum te întreb din nou: pentru această „greșeală” merită să mai scoți bani din buzunar?

-Nu, ai dreptate, eu abia acum am înțeles. Noi nu am prea mers la nunți, suntem relativ mici de vârstă și la nunți mergeau de obicei părinții și tot ei primeau invitațiile, deci nu ne-am bătut capul vreodată să citim una. Acum că mi-ai explicat, mi-e clar că nu am greșit nimic, este doar o chestie de interpretare.

Concluzie

Așadar, cum considerați că am procedat? Corect sau greșit? Ar fi trebuit să le refac și să-mi văd de treabă sau am făcut bine că i-am explicat punctul meu de vedere?

La momentul actual, eu consider că se vede mai elegant numele feminin prima dată, apoi masculin, decât invers. Nu am nicio problemă cu textele pe care le primesc cu bărbatul primul, nu intervin și nu-mi spun părerea necerută. O astfel de decizie poate ascunde în spate un întreg conflict (ca cel de mai sus), așa că nu are rost să mă bag. Dar deseori sunt întrebată ce părere am, așa că eu o susțin pe aceasta: femeia se trece prima pe invitație.